Mănăstirea Cornet

Este ctitoria marelui vornic Mareş Băjescu  din 1666, construită de meşterul Dragomir zidarul. Biserica poartă hramul  „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul”, având planul arhitectonic triconc, cu dimensiuni relativ mici, dar bine proporţionate, cu turlă pe naos şi turn clopotniţă pe pronaos. În partea de nord are un turnuleţ cu scară de acces la clopot. Faţadele de cărămidă, în alternanţă cu panouri de tencuială, sunt împărţite de un brâu median şi frumos decorate cu bumbi de ceramică smălţuită. În cursul anilor a fost refăcută, astfel că altarul bisericii a fost zugrăvit la 1761 prin străduinţa lui  Alexe, căpitan de Lovişte, zugravi fiind Mihai şi Radu din Târgovişte şi Iordache. Este un strălucit reprezentant al arhitecturii religioase promovat de Matei Basarab. Chiliile au fost refăcute în anul 1850. În timpul Primului Război Mondial, cupola şi o parte din altar au fost dărâmate de bombardament, fiind refăcute în perioada 1923-1925, când s-a executat şi exteriorul bisericii şi ancadramentul ferestrelor.  În anul 1898, cu ocazia construirii tunelului pentru calea  ferată, ce subtraversează poarta  edificiului, s-au dărâmat chiliile, construindu-se o nouă clădire cu etaj, în partea dreaptă a bisericii. În deceniul al șaptelea a secolului XX, mănăstirea a fost restaurată de către Direcţia Monumentelor Istorice. Lucrările de amenajare hidrotehnică a Oltului în zona Cornet ameninţau  vechea ctitorie cu dispariţia, însă s-au găsit soluţiile tehnice corespunzătoare de protejare.